Deși noțiunea de timp a început a fi studiată relativ recent, cei mai cunoscuți oameni de știință care s-au preocupat de acest aspect fiind Albert Einstein și Isaac Newton, oamenii au încercat să-l măsoare cu mult înaintea erei noastre, când singurele noțiuni legate de timp erau trecutul, prezentul și viitorul.
Prin urmare, primul dispozitiv menit să măsoare trecerea timpului, care este strămoșul ceasului de astăzi, este ceasul solar, inventat de egipteni în anul 3500 î.e.n. Cu ajutorul unui obelisc, reprezentat, în general, printr-un băț vertical, egiptenii puteau identifica ce moment al zilei este în funcție de cum soarele schimba umbra obeliscului.
Dezavantajul acestei metode primitive de a măsura timpul era acela că nu putea fi folosit pe timpul nopții și nici în zilele înnorate, când nu putea fi observată umbra obeliscului.
Cum au evoluat metodele de măsurare a timpului?
În ciuda neajunsurilor pe care le avea ceasul solar, acesta a fost adoptat de aproape toate popoarele lumii din acea perioadă. De-a lungul timpului, însă, oamenii au încercat o perfecționare a acestuia, motiv pentru care au existat mai multe metode de măsurare a trecerii timpului.
Un astfel de dispozitiv au fost ceasurile cu apă, inventate de greci, care sunt predecesoarele clepsidrelor. Aceste ceasuri erau utilizate, în special, dezbaterilor politice, filozofice sau chiar în timpul proceselor, pentru a măsura timpul alocat avocaților pentru susținerea cazului. În aceste cazuri, existau persoane responsabile cu umplerea unui anumit vas cu apă, timpul alocat fiind pe durata de scurgere a cantității de apă din vasul respectiv.
De asemenea, culturii din diferite colțuri ale lumii au utilizat metode diferite pentru a măsura scurgerea timpului dintre evenimente, în general. De exemplu, chinezii foloseau bețe parfumate realizate pentru a arde o anumită perioadă de timp, iar unii călugări știau când trebuie să bată clopotul sau să cheme ceilalți călugări la rugăciune în funcție de numărul de pagini citite din Biblie, care inițial au fost cronometrate.
Bazele ceasului modern au fost puse, însă, în anul 996 d.Hr., când a fost realizat primul ceas mecanic, de către un călugăr creștin. Ulterior, această metodă a fost perfecționată constant, odată cu evoluția tehnologiei. Totuși, abia după anul 1657 se poate vorbi despre un ceas precis, care să indice ora cu exactitate, când a fost inventat ceasul cu pendul, de către Christiaan Huygens, un om de știință olandez, pe baza unor teorii ale lui Galileo Galilei.
Când au apărut ceasurile de mână?
După inventarea unor astfel de instrumente de măsurare a timpului, primele astfel de ceasuri au fost cele publice, construite în centrul orașelor, prima astfel de consemnare fiind realizată în anul 1335, la Milano, Italia. Astfel că, abia din secolul al XIV-lea oamenii au început să aibă ceasuri în propria locuință.
Când vine vorba despre ceasurile de mână, însă, istoria acestora este mult mai recentă. Abia în perioada Primului Război Mondial au fost acestea inventate, din nevoia soldaților de a afla ora fără să fie nevoie să lase armele din mână. Totuși, există date conform cărora Blais Pascale a purtat, pentru prima dată, un ceas de mână, iar regina Elisabeta I a Angliei a primit cadou un astfel de ceas, considerat în acea perioadă un accesoriu pentru femei.
Alte surse susțin că ceasul „personal” a fost inventat la începutul secolului XVI, de către un lăcătuș german, numit Peter Henlein, dar care erau de o mărime similară pucului de hochei. Un model de ceas care să poată fi purtat pe mână a fost inventat, însă, abia în anul 1812.
Cert este că, în prezent, tehnologia de măsurare a timpului a avansat foarte mult, existând o mulțime de tipuri de ceasuri. Astfel că, pe lângă funcția practică a acestora, ceasurile au și rolul de a indica stilul de viață al persoanei care îl poartă, statutul social și chiar preferințele personale.
Cum s-a ajuns la gama atât de variată disponibilă pe piață?
În prezent, modelele de ceasuri disponibile pe piață sunt extrem de multe și de variate, de la ceasuri mecanice, la ceasuri electronice sau ceasuri inteligente. Primul model de ceas cu mecanism automat a fost inventat în anul 1770, de către Abraham – Louis Perrelet.
Datorită evoluției tehnologice, evoluția ceasurilor de mână a cunoscut un avânt extraordinar. Ceea ce a dus ca în anul 1945 să apară primul ceas modern, care era echipat cu o mulțime de funcții și mecanisme – starea datei, a alarmei, tragerea automată – pentru ca începând cu anul 1950, ceasurile de mână pe baterie să completeze gama tot mai mare și mai variată de astfel de dispozitive.
În ceea ce privește ceasul inteligent, strămoșul acestuia este un ceas Pulsar, din anul 1982, care avea o capacitate de afișare a 24 de caractere, fiind dotat cu memorie internă. Dar această categorie de ceasuri de mână este direct legată de tehnologiile computerelor și, mai recent, a telefoanelor mobile, astfel că primul smartwatch a apărut în anul 2012 – Pebble.
Cum arată ceasul de mână în prezent?
Dacă primele ceasuri de mână, care erau destinate soldaților, erau realizate cu sticlă anti-glonț și cadrane fluorescente, astfel încât ora să poată fi observată și noaptea, în prezent, modelele și materialele din care aceste accesorii funcționale sunt realizate sunt extrem de vaste și de variate, modelele disponibile pe site-ul nostru fiind un exemplu elocvent în acest sens.
Materialele utilizate inițial pentru realizarea ceasurilor de mână erau argintul, aurul sau oțelul inoxidabil. Aceste materiale sunt utilizate și în prezent, numai că acestora li s-au adăugat și alte materiale precum titan, fibră de carbon, aluminiu, platină, cuarț, ceramică.
În ceea ce privește oferta de ceasuri disponibilă pe site-ul nostru, pot fi găsite ceasuri cu cadran metalic – cum este ceasul de damă Queen Crown – sau din lemn – cum este ceasul cu model cafeină structură chimică – sticlă securizată, curea din piele ecologică sau curea metalică, cum este cel cu model floral, sau chiar cu cadran decorat cu cristale, ceas de damă elegant cu cristale și pandantiv inimă.
Astfel că, astăzi, ceasul este mai mult decât un instrument care indică ora, el fiind utilizat atât din punct de vedere funcțional, cât și din punct de vedere estetic.